Astazi, dupa 2 luni de pauza, m-am intors. Singurul loc unde ma pot detasa de toate. Despre ce altceva e aceasta poveste…E despre cum vine o vreme pentru toate. Traim in epoca tehnologiei avansate, a check-in-urilor si live-urilor ce starnesc admiratie, ori invidie, sa petreci o zi fara semnal este de-a binelea o adevarata provocare. Fara verificarea mail-urilor, fara acel apel “da, mama, am ajuns cu bine”, fara contorizarea like-urilor. Pe toate le poti pastra pe mai tarziu.

   Daca-mi propuneai in urma cu ceva ani sa fac asta, cu siguranta raspunsul era NU hotarat! Dar cum spuneam si mai devreme, vine o vreme pentru toate, chiar daca initiativa a fost mai intai a unor prieteni carora le sunt recunoscatoare si pe care ii admir. Exact ca un copil, mai bine asculta de propunerile altora, decat sa se ia dupa ce i se zice acasa…Nu imi placea deloc cand auzeam de drumetii pe munte. Ma gandeam doar la dureri de picioare, cat de greu imi va fi si daca merita efortul de a urca prin paduri, pe stanci, chiar de a merge  prin apa, doar ca sa ajung intr-un amarat de varf…cum intotdeauna ajung la aceeasi vorba, ce nu a putut sa ma convinga tata, m-au convins prietenii.

   Pentru prima data am fost in drumetie pe munte acum cativa ani, la initiativa unor oameni pe care ii admir si care au reusit sa-mi insufle o farama din hobby-ul lor. M-am dus de buna voie, am practicat ceva ce nu mi-am imaginat vreodata ca o sa ajung sa fac, dar in final tot ce mi-a ramas  a fost sa admir peisajul si sa-mi dovedesc ca am putut!

   Dupa o buna bucata de timp simteam ca imi lipseste o astfel de drumetie, asa ca am ales ceva mai aproape de casa unde nu mai fusesem niciodata. Asa am ajuns sa descopar Taul Zanelor, in apropiere de Colibita. De data asta a fost doar o plimbare scurta, ca de recuperare, m-am bucurat mai mult ca niciodata de timpul petrecut in aer curat  cu soare din plin si liniste primordiala, chiar daca in urma pasilor lasasem o statiune foarte aglomerata si galagioasa. La numarul foarte ridicat de turisti se alatura si drumul care, din pacate, te duce cu masina pana in apropierea lacului.  De acolo, in 30 de minute, esti langa apa, pe un drum parcurs prin padure, poteca fiind distrusa de urmele adanci lasate de tafuri in pamant.

Traseu: principala cale de a ajunge la Taul Zanelor se face din zona lacului Colibita, spre satul Mita, se merge pe drum forestier, ultima parte a traseului desfasurandu-se prin padure cca 30 de minute. Tot traseul are in jur de 10.9 km.

Enjoy! :)